http://www.protectiamediului.org/nuci/2011/03/21/pepiniere-si-material-saditor/
Producerea de puieti in pepiniera este una din formele de cultura cu importanta valoare si intensiv pronuntata, care pretinde munca asidua si mari investitii. De aceea pentru a evita neplacerile, o deosebita importanta i se acorda alegerii locului pentru pepiniere. De altfel, de modul in care se aleg locul si terenul pentru pepiniere depinde in cea mai mare parte reusita culturilor, caci se poate produce un material de calitate slaba cu cheltuieli exagerate.
Terenul destinat pepinierei trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
Sa fie asezat in centrul sau cat mai aproape de locul de plantat, daca vorbim de pepinierele volante, respectiv in apropierea drumurilor de legatura, cand vorbim de pepinierele permanente, pentru ca transportul materialelor la sau de la pepiniere sa se faca rapid si cu cheltuieli reduse.
Sa fie asigurat cu apa necesara pentru pepinierele permanente si cele volante, pentru a uda semintele, la selectionarea si pregatirea semintelor pentru semanat.
Sa fie situat in apropierea centrelor populate pentru pepinierele permanente, pentru a avea lucratori permanenti.
Apa este necesara si pentru udatul puietilor in santuri de depozitare si a celor impachetati pentru expediere. Daca terenul pentru pepiniera se afla in apropiere de apa, se va urmari asezarea pepinierei cu laturile mari de-a lungul apei, in scopul de a introduce apa prin santuri sau uluce. Se va avea grija ca pepiniera sa fie ferita de inundatii, chiar si in anii cu ploi exceptional de multe si mari. Nivelul apelor freatice trebuie sa fie ridicat, el trebuie mentinut pina la 1m, chiar si in perioadele umede.
Solul sa fie usor reavan, permeabil si bogat in substante nutritive. Se vor evita terenurile prea nisipoase, sarace si tari. De asemenea, se vor evita terenurile argiloase, saraturile, terenurile prea umede sau acelea in care in anii ploiosi apa se ridica la suprafata formand smarcuri.
Cele mai bune terenuri sunt cele nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, permeabile, bine structurate, bogate in humus si care se lucreaza usor. Este bine ca solul in pepiniere sa aiba proprietati cit mai asemanatoare cu cele a terenului de impadurit. Procedand astfel, puietii au de suferit mai putin dupa plantare, cand trebuie sa-si modifice radacinile.
Sa fie teren ridicat, nu mai jos ca terenurile inconjuratoare, dar nici situat pe varfuri de crestet, pentru a fi ferit de vanturi puternice si uscate sau curenti puternici de aer.
Sa fie drept sau foarte putin abrupt. Daca nu se gaseste un astfel de teren, se accepta unul inclinat cu panta de pana la 5º, dar cu expozitie E sau SE pentru a nu fi prea mult expus la arsita soarelui. Daca terenul pe care trebuie sa se infiinteze pepiniera este in panta, se va urmari ca acesta sa aiba forma dreptunghiulara, cat mai alungita si asezata astfel ca loturile lungi sa fie perpendiculare pe linia de cea mai mare panta.
Solul destul de profund, cel putin 40cm, trebuie sa se aduca la conditii normale de lucru. Daca sunt cultivati puieti de talie inalta, acesta trebuie sa aiba cel putin 60cm in adancime. Se va urmari sa aiba o forma cat mai regulata, ca cea dreptunghiulara sau patrata, pentru ca perimetrul acestora este mai mic, la aceeasi suprafata, decit cel al formelor neregulate.
Sa nu fie situat in vai inchise sau poiene mici inconjurate din toate partile de padure deasa si inalta in care aerul rece stagneaza si culturile pot fi expuse gerurilor tarzii. In arboreturile vecine cu pepiniera trebuie intervenit cu anumite lucrari, pentru a stimula o influenta favorabila si a se inlatura influentele nefavorabile ale acestora asupra culturii. Printre influentele favorabile ale arboreturilor vecine se enumera umbrirea, franarea, viteza vantului, oprirea spulberarii zapezii.
Terenul care s-a destelinit de curand va fi folosit pentru cultura abia dupa 6 luni de destelenire. De asemenea, nu trebuie sa fie infectat cu daunatori in procent mai mare decit cel admis prin instructiunile oficiale.
|
